Nasturel

Nasturel

„Nasturel” este o poveste dintre cele rare, din cele care poartă numele de poveştide suflet. O poveste care nu te poartă foarte departe, nici mai sus, nici mai jos, decât acolo, ascuns, înlăuntru, aproape, într-un loc uitat în zilele noastre în care se pune preţ doar pe ce costă scump.

Un loc unde, odată intrat, descoperi că ai nevoie de atât de puţin ca să fii fericit! Ai nevoie de prietenie, de prietenie adevărată, şi mai ales dedragoste, să o primeşti… Cu condiţia să fii tu primul care o dăruieşti!

Sunt pe lume poveşti de aventuri care te plimbă în junglă, peste mări şi ţări, pe subpământ şi chiar prin cer, în nori. Mai sunt poveşti de adormit copiii care te plimbă încă şimai departe, prin lumea viselor, în noapte. Poveşti fantastice sau amuzante, cu eroifrumoşi şi puşi pe vitejii sau dimpotrivă, năzdrăvani şi puşi pe şotii.

Poveşti cu ciorăpei sau cu pantaloni scurţi, poveşti cu dantele sau pistoale, poveşti cu aromă de parfum sau praf de puşcă, poveşti care gâdilă sau muşcă, poveşti pentru copiii cuminţi şi poveştipentru cei care nu ascultă de părinţi.

Ilustratorul american DON FREEMAN (1908–1978) s-a născut în San Diego, California.

În desenele sale din acea perioadă, Freeman asurprins viața de zi cu zi a oamenilor din marele oraș american lovit puternic de criză. Adevenit un colaborator constant la The Herald Tribune, The New York Times sau The Theater Magazine. Pentru că și-a pierdut trompeta în metrou într-o seară în care încercasă schițeze portretul unui călător, Don Freeman s-a decis să se dedice în întregime graficii.

Din 1951 a început să scrie și să ilustreze cărți pentru copii. „Năsturel” (Corduroy) este cea mai cunoscută carte a sa. Povestea ursulețului cu un nasture lipsă la salopetă și care-și caută un cămin a ajuns la inimile a milioane de copii din toată lumea.

„Simplitatea este esența unei povești pentru copii, iar nu simplismul, cum se crede uneori” spunea Don Freeman. „Fiecare pagină trebuie să fie vie. Trebuie să existe mereu un element de suspans care să te facă să dai pagina, ca să vezi ce se-ntâmplă.”