Pietrele lui Aston
Pietrele lui Aston (Astons Stenar), apărută în 2005, a fost imediat apreciată pentru poezia textului și magia ilustrațiilor care povestesc împreună, cu umor și duioșie, despre cum ar trebui să fie copilăria: liberă, nestingherită, plină de dragoste.
E o seară mohorâtă de toamnă târzie. Frigul se strecoară tiptil printre umbre. De pe alee se aud pași. Pleosc! Pleosc! Uite-l și pe Aston. E cu mama, care duce câteva plasegrele. Brânză, spanac și pește de la piață. Brusc, Aston se oprește. A zărit ceva. O piatră aspră, udă și strălucitoare. Aston își scoase mănușa și-o atinse cu lăbuța. E așa de rece! Sărăcuța…
Lotta Geffenblad (n. 1962), ilustratoare și autoare suedeză de cărți pentru copii, s-ainspirat în „Pietrele lui Aston” din arta tradițională japoneză de imprimare cu blocuri de lemn.
„Este o mare bucurie să spui povești! Orice se poate întâmpla într-o carte ilustrată. Te poți folosi de culori, de forme, de intrigă sau de sentimente pentru a te juca într-un modcaptivant, în deplină libertate. Este minunat să fii cel care deschide altora poarta cătreminunata lume a cărților ilustrate, fie citind povești copiilor, fie ca autor de cărți.” (Lotta Geffenblad)
„Un mod foarte subtil şi pe înţelesul copiilor de a înfăţişa această emoţie găsim în cartea„Pietrele lui Aston” de Lotta Geffenblad.
Aston, personajul cărții (un cățel) nu trece indiferent pe lângă pietrele care, bietele, sunt singure şi suferă din cauza frigului. Aston îşi foloseşte căciula pentru a le încălzi şi le duce acasă unde găseşte pentru fiecare un culcuş cald. Sufletul mărinimos a lui Aston se vede în privirea lui, în modul în care îşi orientează trupuşorul către fiecare piatră singuratică şi rece pe care o întâlneşte, în felul în care atinge şi poartă la piept micuţele pietre, în efortul pe care îl depune pentru a le înveli sau a le face baie. Şi cât de frumos ţes ilustraţiile toate aceste ipostaze prin care Aston ne permite să îi descoperim universul!
La sugestia părinţilor, Aston îşi pune dragele pietre într-o cutie şi le duce în excursie la mare, unde multe alte pietre se bucură de lumina soarelui, de apă şi nisip. După ce reflectează la sugestia tatălui de a le lăsa în compania tovarăşelor lor, Aston se întoarce la părinţii care aşteptau cu nerăbdare decizia micuţului lor. Mult îndrăgitul personaj îşi arată încă o dată empatia şi demonstrează că această calitate depăşeşte graniţele unei situaţii. „Cutia nu-i chiar goală, spuse Aston. Am luat un băţ, mi-a fost aşa milă de el…Era atât de singur! Aici sunt numai pietre…”” (Mihaela Chereji, psiholog și traducător)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.