Domnul Zapada

Domnul Zapada

Domnul Zapada

Există un singur motiv pentru care Crăciunul e atât de magic – credința oamenilor în minuni. Știm cu toții că e o perioadă aparte și cumva îi atribuim această responsabilitate de a transforma dorințele în realitate, însă nimic nu s-ar întâmpla fără credința pură în propriile vise.

De cele mai multe ori, minunile se întâmplă tot cu ajutorul oamenilor sau datorită Universului infinit care ne aude gândurile și le materializează în viața noastră. Cel mai important e să credem cu adevărat. Și nu doar de Crăciun.

Domnul Zăpadă e o poveste despre vise devenite realitate – visul unei fetițe de a găsi sub bradul de Crăciun un pui de pisică. Atunci când Alisa îl vede pentru prima dată pe omul de zăpadă, rămâne surprinsă de prezența micii sale prietene, o pisicuță cu pete închise pe blană. Dorința ei prinde viață, imaginându-și că și-ar numi noua prietenă Fulguț. După plecarea fetiței, pisica l-a întrebat pe Domnul Zăpadă dacă așa ceva ar fi posibil, iar acesta doar zâmbește misterios și îi sugerează să aibă mai multă încredere.

Curând, a început să ningă și minunea a prins viață. Pisica de zăpadă s-a transformat în Fulguț, iar Alisa nu-și mai încăpea în piele de bucurie atunci când a găsit-o într-un coș sub bradul de Crăciun. Dar cum era posibil? Se întoarce la locul în care a văzut-o prima dată și se intră în vorbă cu surorile care i-au construit pe pisică și pe Domnul Zăpadă. Misterul se adâncește și mai mult, dar curând fetițele se cufundă într-o liniște atât de adâncă încât ai fi putut auzi cum cade un singur fulg de nea pe pământ…

Această poveste plină de inocență și candoare, specifice copilăriei, ne transmite următorul mesaj – dorințele de Crăciun devin realitate dacă îți dorești cu adevărat, dacă sufletul tău vibrează în fiecare secundă pentru acea unică dorință. Pe măsură ce creștem, pe măsură ce se pierde magia copilăriei, realizăm că sărbătoarea Crăciunului e de fapt despre încredere. Despre încrederea că vom fi mereu la fel de fericiți, înconjurați de cei dragi și bucurându-ne de prezența lor, dar și de dorința de a trăi aceleași momente an de an.

Pe măsură ce ne maturizăm, dorințele de Crăciun se îndreaptă tot mai mult spre cei pe care îi iubim, spre dovada prezenței lor în viața noastră, spre lucruri care nu pot fi cumpărate cu bani. Crăciunul e un sentiment, un loc numit acasă, în care nimic rău nu se poate întâmpla, în care cei dragi te așteaptă mereu cu zâmbetul pe buze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

X